Rolul lecției integrate în formarea competențelor lingvistice și atitudinale

PRELIMINARII

Timpul uneori este privit ca un producător de destine. Un factor esențial în acest proces al făuririi soartei umane îl are școala. Această instituție în epoca contemporană are mai multe funcții:

a)      de transmitere a informației științifice;

b)      de socializare;

c)      de formare a unei personalității care să reușească nu doar să-și formuleze punctul de vedere, dar și să-l susțină.

Tocmai de aceea învățământul în perioada contemporană își trasează o altă traiectorie: aceea de a învăța copilul să se adapteze la orice condiție socială, valorificând competențele cognitive, atitudinale și strategice care au fost formate pe parcursul anilor de studiu. Un rol esențial în acest mecanism îi revine profesorului care adaptează tehnologiile didactice la imperativele sociale de mâine.

            Din cele expuse anterior, consider că în următoarele decenii lecțiile integrate vor deveni o necesitate a învățământului. Ele vor avea rolul de motivare a învățării și de aplicare a cunoștințelor din diferite arii curriculare în practică. Deci acest tip de activitate va:

a)      mobiliza grupul de elevi spre descoperiri științifice;

b)      crea posibilități de aplicare în practică a achizițiilor cognitive;

c)      mări diapazonul transdisciplinarității.

În condițiile actuale este important ca sistemul educațional din Republica Moldova să se orienteze spre dimensiunea transdisciplinară, căci anume ea contribuie la dezvoltarea proceselor psihice precum: senzația, perceptia, reprezentarea, memoria, gândirea. Astfel elevul va avea oportunitatea de a se integra în circuitul economic al țării. Anume din această cauză este important ca profesorii să desfășoare în cadrul unităților de învățare câte o lecție integrată. Acest deziderat este stipulat în Curriculumul la limba și literatura română 2019. Documentul prevede: ,, Reliefarea cadrului valoric/axiologic transdisciplinar în baza profilului absolventului nivelului gimnazial de învăţământ ca un nou concept cu valenţe semantice de finalitate a sistemului de învăţământ, proiectat din premisa unităţii abordării psiho- și sociocentriste”[1]. Deci în viitorul apropiat fiecare cadru didactic va trebui să-și formeze competențe de predare nu doar a lecțiilor tradiționale, dar și a celor care poartă un aspect de integrare a mai multor discipline școlare  în predarea unui aspect științific complex.

Problema cercetării acestei teme de: Dezvoltare a metacogniției prin intermediul lecțiilor integrate a apărut în momentul în care s-a depistat că mulți dintre actorii implicați în procesul educațional au început să caute soluții de motivare a învățării. Dezvoltarea economico-socială din prezent impune comunitatea didactică să caute modalități de implicare a elevilor nu doar în procesul de decizii, dar și de creare a produselor noi, interesante, atractive. Or practica lecțiilor de tip integrat este o posibilitate de orientare a grupurilor școlare spre studiul propfund al disciplinelor școlare propuse de Curriculumul Național, totodată reduce disciminarea obiectelor predate în importante și neimportante. Deci în această lucrare se va urmări crearea unui ansamblu de cunoștințe specific domeniului didactic, fapt care va contribui la sporirea performanțelor academice și atitudinale ale elevilor pentru asigurarea socializării.

Scopul cercetării rolului lecțiilor integrate în dezvoltarea metacogniției la elevi este validarea experimentală a sistemului de activități valorificate prin finalitățile EL și ELA și a propune modele de realizare a produselor transdisciplinare ce pot fi realizate la orele integrate. Consider că este important ca elevii, considerați obiect al educației să beneficieze de mesajele pedagogice innovative propuse de diferiți subiecți ai procesului instructiv – educativ[2], astfel să poată aplica achizițiile cognitive în procesul de înțelegere și producere a actelor de comunicare. Se știe că astăzi  sistemul educațional din Republica Moldova trece prin unele transformări, elevul, fiind beneficiarul acestor transformări metodice, deci lecția integrată desfășurată în cadrul fiecărei unități de învățare va spori nivelul de motivare spre descoperirea și înțelegerea termenilor științifici și va permite nu doar aplicarea cunoștințelor teoretice în practică, dar va favoriza dezvoltarea proceselor psihice pe care le-am enumerat mai sus cu scopul de a realiza produse inedite.

Obiectivele cercetării vizează;

·         Stabilirea tehnicilor de abordare a conținutului literar și lingvistic prin prisma integrării disciplinelor școlare propuse de Curriculumul 2019;

·         Evidențierea particularităților lecțiilor integrate ce por fi  desfășurate în instituțiile de învățământ din Republica Moldova;

·         Argumentarea valorii metodice a acestui tip de lecții;

·         Validarea experimentală a lecțiilor de tip integrat pentru sporirea motivației de invățare pentru elevii din Republica Moldova.

Valoarea practică a lucrării constă în prezentarea unor tehnologii didactice care favorizează predarea lecțiilor integrate în condițiile dezvoltării sociale din Republica Moldova, căci acest tip de lecții transformă lumea înconjurătoare într-o sursă de cunoaștere și inspirație pentru elevi și explică cauzalitatea stabilită între lucrurile, fenomenele și procesele din viața de zi cu zi. 

Metodologia cercetării include:

·         metode teoretice (documentarea științifică, generalizarea, algoritmizarea)

·         metode practice (experimental didactic,observația, chestionarul)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL I

Lecția este unitatea de bază a sistemului instructiv – educativ. Ea reliefează atât competențele pedagogice ale cadrului didactic, cât și stipulările din actele normative aprobate de MECC. Orice lecție are o structură tridimensională ce se axează pe: funcționalitate, structură și modalitatea de operaționalizare a conținutului instructiv – formativ.

Coordonata funcțională a unei lecții reflectă finalitatea politicilor educaționale. Ea se construiește din reperele și recomandările stipulate în Curriculamul Național la disciplinele de studiu și Referențialul de evaluare a competențelor specifice formate elevilor, documente care sunt cercetate de fiecare profesor care activează în instituțiile de învățământ din țară.

Coordonata structurală este fundamentată de resursele didactice pe care le explorează cadrul didactic. Acestea se referă la aspecte materiale și informaționale. Orice profesor trebuie să dispună rațional de spațiul care i se propune și de  mijloacele tehnice astfel încât să formeze competențele descrise în Curriculumul la disciplină. Totodată este bine să valorifice potențialul uman de care dispune și să-l orienteze spre buna creștere intelectuală a tinerei generații.

Coordonata de operaționalizare a lecției vizează acțiunea de proiectare si realizare a obiectivelor formulate de către profesor. E de menționat faptul că pentru reușita demersului didactic e bine să se respecte toate trei aspecte ale structurii lecției.

Astăzi această unitate structurală a sistemului de învățământ trebuie să se axeze nu doar pe propunerea cunoștințelor pentru subiecții educației, dar să formeze competențe sociale, atutudinale și, ceea ce este important, să fundamenteze competența generală: a vrea să inveți pe parcursul întregii vieți.

Un rol important în procesul de creare a lecției îi revine profesorului. Acesta trebuie să construiască unitatea didactică nu doar respectând etapele logice ale ei, dar și să motiveze elevul spre cercetare și descoperire, căci subiectului  educației îi revine, de cele mai multe ori,  responsabilitatea de a propune și selecta împreună cu profesorul modul de formare a celor șase competențe stipulate în curriculumul 2019. Societatea de mâine are nevoie de cetățeni activi care se formează astăzi la acele lecții în care elevului i se oferă posibilitatea de a formula obiectivele operaționale ale lecțieie și de a propune unele modalități de realizare a lor. E greșit să afirmăm că din acest punct de vedere rolul profesorului s-a minimalizat, dimpotrivă, funcția cadrului didactic a devenit mai dificilă, căci el trebuie să cunoască: psihologia vârstelor; metodica predării disciplinei școlare, tendințele dezvoltării sociale e.t.c. Însumând aceste cunoștințe, profesorului îi va reuși nu doar realizarea obiectivelor de referință, dar și formarea personalităților verticale de care are nevoie astăzi și mâine societatea.

Metoda principală de construire a lecției moderne este problematizarea. Este bine ca profesorul să creeze situații – problemă în cadrul orelor predate, astfel încât elevul să fie pus în situația de cercetare și propunere a soluțiilor de rezolvare. Din acest punct de vedere, organizarea unei lecții trebuie să respecte următoarele principii:

a)      Libertatea: - oferirea posibilității fiecărui elevi să-și descopere potențialul cognitiv – creativ de care dispune;

b)      Colaborarea: - se axează pe comunicarea eficientă ce se stabilește în elev – profesor;   elev – elev;

c)      Toleranța: crearea unei atmosfere empatice care să ofere posibilitate elevului să se descătușeze și să nu-i fie frică să gresească;

d)      Răbdarea: se fundamentează pe capacitatea profesorului de a minimaliza reacția emoțională  impulsivă la diferiți factori externi.

E de menționat faptul că lecția în cadrul învățământului modern are ca scop creșterea și formarea personalității copilului. De la începutul secolului XXI  sunt discutate de mai multe ori în articolele de specialitate de către savanții în pedagogie și psihologie ideile aspectelor interdisciplinare. Conceptul este o modalitate de organizare a procesului instructiv – educativ orientat spre crearea unei imagini unitare asupra fenomenelor și proceselor studiate atât în ciclul gimnazial cât și în cel liceal și permite contextualizarea și aplicarea cunoștințelor dobândite.  Deci elevul trebuie să intuiască și să înțeleagă legătura fenomenelor și conceptelor studiate.  Acest deziderat poate fi realizat și prin implementarea în procesul de predare – învățare – evaluare a lecțiilor de tip integrat. Maniera integrată presupune abordarea realității printr-un demers globalizat, în cadrul căreia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe, dispărând granițele dinte variatele categorii de activități.

Acest tip de lecție oferă, în primul rând, prioritate disciplinei de bază. Profesorul care predă un concept sau o noțiune decide ce specialist - coleg îl va sprijini în timpul lecției  în aplicarea achizițiilor cognitive prezentate elevilor pe parcursul unei unități de învățare. Acest tip de lecții permite identificarea unor soluții concrete de predare – învățare - evaluare ce nu pot fi identificate printr-o abordare tradițională cum ar fi:

·         Motivația elevilor de a învăța este obținută printr-o abordare neobișnuită. (este ceva nou, interesant, neobișnuit);

·         Cercetarea noțiunilor, conceptelor ce sunt studiate la mai multe discipline;

·         Dezvoltarea proceselor cognitive: imaginația, analiza, sinteza;

·         Demonstatrea aspectelor interdisciplinare și oferirea soluțiilor de aplicare a cunoștințelor;

·         Accentuarea aspectelor transdisciplinare.

O lecție integrată poate fi desfășurată în cazul în care este observată:

·         Dublarea informației științifice, a conceptelor ce sunt predate la disciplinele înrudite. În cazul în care se studiază minuțios Curriculumul 2019 și se observă noțiuni identice predate la discipline școlare diferite, cadrele didactice, prin colaborare, pot stabili în proiecatrea de lungă durată subiectul lecției ce va fi predat împreună cu altă disciplină școlară;

·         La studierea noțiunilor generale din literatura română, istorie, educație muzicală, educație plastică, geografie, matematică, fizică, chimie. Este o modalitate de a le sugera elevilor necesitatea parcurgerii academice a tuturor disciplinelor școlare propuse de Curriculumul 2019, astfel va fi exclusă discriminarea obiectelor înimportante și neimportante;

·         Dacă sunt observate tratări divergente ale conceptelor. În școala modernăî este important ca elevul să se învețe să gândească critic, această facultate cognitivă îl va ajuta să se socializeze;

·         Factorul timpului, la fel se ia în calcul dacă se decide desfășurarea unei lecții integrate. Profesorului asistent îi revine funcția de a reactualiza cunoștințele anterioare, oferindu-i cadrului didactic care predă disciplina de bază posibilitatea de a trece la prezentarea conținutului nou, fără a explica conceptele studiate anterior la altă disciplină școlară.

Pregătirea unei lecții de predare integrată necesită eforturi intelectuale și pragmatice mari din partea cadrului didactic care a decis să invite colegul, specialist de altă materie științifică, să prezinte materialul științific.

Prima etapă a acestui proces de pregătire a lecției o constituie discuția. Profesorii care au decis să desfășoare lecția împreună trebuie să stabilească exact rolul fiecăruia în procesul de predare – învățare – evaluare a conținutului propus elevilor. Totodată în această etapă este important să se decidă asupra tehnicilor de prezentare a conținuturilor.

Etapa a doua o constituie identificarea nucleului integrației. Cadrele didactice, în urma analizei conținuturilor ce urmează a fi prezentate elevilor, e necesar să găsească un element comun care le-ar permite să fie prezentat pentru a observa aspectul global al subiectului lecției.

În timpul lecției pot fi integrate mai multe componente ale procesului instructiv – educativ cum ar fi: scopul, conceptul, conținutul, metodele și tehnicile de predare. Un factor important al procesului de integrare a cunștințelor în timpul lecției este dezvoltarea creativității prin aplicarea cunoștințelor acumulate la mai multe discipline școlare. În acest moment se urmărește realizarea obiectivului de creare a mediului favorabil ce permite formarea abilităților creative. Este important că la acest tip de lecții în procesul de creare se implică atât elevul cât și profesorul. Nu se formează o concurență acerbă a generațiilor, dar o colaborare constructivă care urmărește scopul de creare a unui produs nou, original.

Lecția integrată se desfășoară conform cadrului ERRE care este prioritar în sistemul educațional din Republica Moldova. Acest procedeu oferă posibilitatea ca elevii să examineze critic informațiile și în baza lor să-și reconstituie propria imaginație asupra evenimentelor studiate. Prodesorul care este invitat să sprijine în predarea noțiunilor sau conceptelor ce unesc mai multe discipline școlare poate să se încadreze în etapa de evocare sau reflecție a lecției.

Evocarea presupune reactualizarea cunoștințelor care vor fi fundamentate prin aplicații practice. Menirea operaţiei de evocare este să coreleze cunoştinţele şi abilităţile anterioare ale elevilor cu ceea ce urmează să fie asimilat: să ajute în construirea unor punţi, să faciliteze developarea în memorie a unor „filme” mai vechi, să trezească emoţii.[3] Este important ca la această etapă să se includă  în activitate ambii profesori, dar ea să nu dureze mai mult de 10 – 12 minute. Cadrele didactice care au decis să realizeze lecția împreună trebuie să respecte în procesul trinității didactice nu doar tehnicile care facilitează înțelegerea conținuturilor științifice, dar să nu uite de factorul timpului. În cazul în care acestei etape se alocă mai mult de 30% din timpul rezervat lecției apare riscul de dezechilibrare a procesului instructiv – educativ.

 Savanții psiho – pedagogi consideră reflecţia una dintre etapele principale ale unei lecţii. Anume aici  profesorul reuşeşte să pună accentele pe formarea competenţelor, rezolvarea problemelor, adică se traseze vectorul dezvoltării cognitiv – aplicative inter- și transdisciplinare. S-a stabilit că reflecţia, ca etapă a lecției conform cadrului ERRE, este mai importantă şi uneori mai cronofagă decât realizarea sensului[4]. Este adevărat însă că reflecţia, oricât de atrăgătoare     n-ar fi, nu-şi are rostul dacă nu s-a produs învăţarea, de aceea este de datoria cadrului didactic să asigure un demers explicit la etapa de evocare și realizare a sensului. Elevul, la finele unității didactice, trebuie să însușească conceptele pentru a le putea transpune în propriul sistem de valori, astfel încât să înțeleagă utilitatea achizițiilor științifice din domeniile integrate în timpul orei. La fel ca și la evocare acestei etape îi revine aproximativ 30 % din timpul estimate lecției. Cadrele didactice atunci când proiectează astfel de lecții trebuie să țină neapărat cont de aceste cifre, ele vor asigura o parte din succesul lecției.

Studiul limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu este axat pe șase competențe specifice disciplinei care se subordonează conceptelor EL și ELA[5] ce urmăresc scopul de formare a vorbitorului cult de limba română și a cititorului avizat. Competențele menționate în Curriculumul 2019 pot fi formate prin abordare interdisciplinară la lecțiile integrate. Se propune în continuare o soluție de abordare originală a competențelor și a unităților de competențe ce sunt formate pe parcursul studiilor gimnaziale și liceale ale elevilor.

Competențe specifice limbii și literaturii române[6]	Cunoștințe generale la disciplinele abordate
Perceperea identității lingvistice și culturale proprii în context național, manifestând curiozitate și toleranță.	Limba și literatura română   Aplicând cunoștințele accumulate la lecțiile de istorie, elevii vor construi texte argumentative despre importanța comunicării în limba română. Aceste exerciții vor fundamenta spiritul patriotic al generației în creștere.	Istoria românilor și universală Cunoașterea datelor esențiale despre formarea poporului roman și a limbii române. Totodată este important ca elevii din ciclul gimnazial să cunoască anii de formare a celor Trei State Românești din perioada Evului Mediu.
Participarea la interacțiuni verbale în diverse situaţii de comunicare orală, dovedind coeziune şi coerenţă discursivă.	Limba și literatura română     Realizarea și prezentarea în public a diverselor tipuri de texte, respectând normele fonetice și stilistice ale limbii române. Exerciții de identificare și formulare a temei și a informațiilor esențiale dintr-un text literar.	Orice disciplină școlară propusă de Curriculumul Național Exerciții de identificare și formulare a temei și a informațiilor esențiale dintr-un text nonliterar cu scopul de a-l prezenta clasei. Crearea schițelor, imaginilor care să sugereze ideile principale dintr-un text  nonliterar și prezentarea acestora publicului.
Lectura şi receptarea textelor literare şi nonliterare prin diverse strategii, demonstrând spirit de observaţie şi atitudine creativă.	Limba și literatura română   Unitatea de competență 3.6 presupune exercițiul de comparare a personajelor literare în baza unor criterii stabilite. Realizarea acestei unități de competență necesită cunoașterea temei și a informațiilor esențiale dintr-un text literar.	Istoria românilor și universală Identificarea similitudinilor și a diferențelor dintre personajul literar și personalitatea istorică.
Producerea textelor scrise de diferit tip, pe suporturi variate, manifestând creativitate şi responsabilitate pentru propria exprimare.	Limba și literatura română   Scierea textelor originale, respectând structura, ce urmează a fi imprimate pe suporturile create la etapa de evocare a lecției.	Aria curriculară Arte și Sport Elaborarea la etapa de evocare a lecției a suportului original pe care poate fi scris un text.
Utilizarea limbii ca itera și a normelor lingvistice (iterat, fonetice, gramaticale, iteratu) în realizarea actelor iteratureve, demonstrând corectitudine şi autocontrol.	Limba și literatura română Transferul cunoștințelor lingvistice la studierea unei limbi străine.	Limbile străine Posibilitate de a preda noțiuni de morfologie, sintaxă, stilistică prin prisma cunoștințelor accumulate la lecția de limbă și literatură română.
Integrarea experiențelor lingvistice și de lectură în contexte şcolare şi de viață, dând dovadă de atitudine pozitivă şi interes.	Limba și literatura română   Exercițiile de decodificare a organizatorilor grafici ai unui text permit elevilor formularea originală a ideii din textele literare studiate.	Aria curriculară Matematică și Științe La etapa de reflecție a lecției elvii ar putea crea, fiind îndrumați de profesorul de informatică, benzi desenate axate pe subiectele textelor literare studiate.

Experienţa didactică demonstrează că obiectivele lecțiilor care pornesc de la interesele elevilor sunt cele care asigură motivaţia, care valorifică mai bine cunoştinţele accumulate. În planul practicii educaţionale, limitele dintre ipostazele integrării sunt mobile şi permeabile. Integrarea inter și transdisciplinară este un proces dinamic, ce se poate modifica cu uşurinţă de la un nivel la altul.

Proiectarea integrată nu va conduce la desfinţarea disciplinelor; acestea vor continua să existe în planurile de învăţământ, dar „permeabilizate” şi interconectate, deschise către formarea unor competenţe ce trec dincolo de discipline. Rămâne în sarcina profesorilor să identifice o serie de abordări ale instruirii care să favorizeze învăţarea integrată. ,,Nu existã un model universal, absolut, pentru desfãsurarea activitãtii/lectiei. În functie de predominanta referintei la obiective, continuturi, activitãti, locuri de desfãsurare a activitãtii/ lectiei (artelier, muzeu, naturã), mod de organizare a elevilor/copiilor (pe grupe, individual), se pot structura modele diferite de desfãsurare a activitãtilor.[7] Proiectarea demersului instructiv-educativ trebuie sã fie adecvatã situatiilor concrete de învãtare pentru a obtine rezultate satisfãcãtoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL II

Cadrului didactic îi revine sarcina din multitudinea de tehnici propuse să le selecteze pe cele care vor duce spre succes profesional. Este extrem de dificilă această alegere, căci trebuie luate în considerație mai multe circumstanțe ale procesului de predare – învățare – evaluare. Viitorul depinde de deciziile didactice pe care le ia profesorul astăzi la lecție.

Evocarea, fiind prima etapă a lecției, are funcția de diagnosticare a pre-achizițiilor și de stabilire a criteriilor care vor facilita formarea competențelor. La această etapă are lor fundamentarea convingerilor formate anterior și formularea obiectivelor operaționale care vor permite parcurgerea traseului informativ – formativ al lecției. Anume la această etapă este important să se găsească soluții de implicare activă a elevului în procesul instructiv.

O tehnică care ajută la structurarea informației este harta conceptuală. Ea este o reprezentare grafică a cunoștințlor anterioare care necesită o completare continuă pe tot parcursul lecției sau a unității de învățare. Poate fi utilizată la lecția de tip integrat pentru a explica elevilor necesitatea predării subiectului unei lecții de doi sau mai mulți profesori și pentru a putea înțelege aplicabilitatea cunoștințelor acumulate la mai multe discipline școlare. În ciclul gimnazial această tehnică poate fi utilizată la formarea competenței a cincea: Utilizarea limbii ca sistem și a normelor lingvistice (lexicale, fonetice, gramaticale, semantice) în realizarea actelor comunicative, demonstrând corectitudine şi autocontrol. Elevii completează harta conceptuală menționând care sunt categoriile gramaticale ale părții de vorbire studiate sau subliniind raporturile sintactice existente în cadrul propoziției și a frazei. În primele clase gimnaziale profesorul menționează care sunt noțiunile sau conceptele ce urmează a fi prezentate prin exemple, iar în clasele următoare elevului i se oferă posibilitatea de a propune ideile care vor constitui harta conceptuală. Aplicarea acestei tehnici permite transferul real al cunoștințelor de la diferite discipline școlare și motivează elevul în procesul de însușire a noțiunilor, element important ce trebuie format la etapa de evocare a lecției. Totodată prezintă elevilor multitudinea ,,mecanismelor de prelucrare a informației și stabilește impactul lor emotiv asupra personalității.”[8] Este binevenită aplicarea acestei tehnici la lecțiile integrate în localitățile unde coexistă minorități naționale. Mulți elevi comunică în familii în limba rusă, bulgară, găgăuză, iar la școală învață în limba română. În timpul lecțiilor adesea își construiesc  gândurile în limba minorității din care fac parte, apoi urmează procedeul de traducere calchiată. Această tehnică îi ajută să-și ordoneze procesul de formulare a gândurilor în limba română prin simpa aplicare a cunoștințelor din sintaxă și morfologie. În felul acesta profesorii pot stabili nu doar oglinda modului de gândire, dar și simțire a elevului. Produsele lecțiilor integrate la care în etapa de evocare a fost utilizată harta conceptuală sunt: pașaportul lingvistic, dialogul intercultural, bucletul tematic. (Anexa 1)

În ciclul liceal tehnica poate fi utilizată la formarea competenței a șasea: Valorificarea experiențelor lingvistice și de lectură în vederea dezvoltării personale pe parcursul vieții, demonstrând interes axiologic și estetic. La etapa de evocare profesorul de limba română propune elevilor să deducă din textile care aparțin diferitor stiluri funcționale ale limbii caracteristicile de ordin morfologic, sintactic și stilistic cu scopul de a observa deosebirile și similitudinile. Acest exercițiu permite elevilor să conștientizeze diferențele lingvistice dintre cele patru stiluri ale limbii și să creeze texte care corespund parametrilor fiecărui stil. Profesorul care predă disciplina educație pentru societate intervine în procesul de predare cu scopul de a modela situații reale în care elevii trebuie să redacteze și să prezinte diferite tipuri de texte din stilul oficial – administrativ. Astfel subiecții învățării percep rolul unui text redactat corect din punct de vedere lingvistic pentru integrarea socială.

Pentru unii elevi nu este  ușor să înțeleagă mesjul cărții citite. Este o experiență ce trebiue parcursă etapă cu etapă. De cele mai multe ori tinerii parcurg cu vederea textul pe diagonală și afirmă că nu au înțeles nimic. Tocmai de aceea în sprijinul lor vine profesorul care inițial îi învață să citească cu atenție textul, astfel formează competența: Lectura și interpretarea textelor literare și de graniță, demonstrând gândire critică și atașament față de valorile naționale și general-umane. Titlul este un element esențial al structurii oricărui text și acesta reprezintă prima etapă a contactului cu opera aleasă. Pentru a dezvolta atenția lectorală este bine ca elevul cititor să găsească conexiuni între titlu, textul propriu-zis și aspecte ale realității care sunt transfigurate artistic în text. Următoarea operație cognitivă pe care trebuie să o realizeze conștient elevul cititor este să identifice cuvintele / secvențele care să răspundă la întrebările: Ce / Cine; Cât; Cum; În cât timp; Unde. Este o tehnică eficientă, numită explozia stelară,  care disciplinează acțiunile lectorului în timpul actului de citite și facilitează înțelegerea textului. După realizarea acestei tehnici la etapa de evocare este binevenită implicarea profesorului de istorie care cercetează împreună cu elevii condițiile sociale ale vremii. Astfel elevii, raportând răspunsurile la întrebările din explozia stelară la aspectele sociale discutate cu profesorul de istorie, nu doar înțeleg multe dintre acțiunile și gândurile personajelor, dar și consecințele acestora. Această modalitate de primă abordare a textului îl determină pe cititorul neexperimentat, în primul rând, să parcurgă atent textul, în al doilea rând, să înțelegeagă mesajul cărții.

Menționăm că există metode și tehnici axate pe dezvoltarea gândirii critice atât în ciclul gimnazial cât și în cel liceal. Specialiștii psihologi și pedagogi consideră gândirea o libertate a minții, o deschidere spre inovație, ea sparge schemele rigide și elaborează concepte inedite. În acest context este oportună examinarea învăţării gândirii critice, care devine eficientă dacă sunt respectate anumite condiţii:

·         crearea unor situaţii de învăţare şi alocarea timpului necesar;

·         încurajarea elevilor să gândească independent, să speculeze, să reflecteze;

·         acceptarea diversităţii de opinii şi idei;

·         implicarea activă prin confruntare de idei, cooperare şi colaborare pentru găsirea soluţiilor adecvate;

·         convingerea elevilor că nu vor fi ridiculizaţi pentru opiniile exprimate;

·         încrederea în capacitatea fiecăruia de a gândi în mod critic;

·         aprecierea pozitivă a gândirii critice.[9]

Respectarea de către profesor în cadrul orelor de curs a acestor reguli creează nu doar un climat adecvat desfășurării lecției, dar și  formează personalitatea cetățenilor de mâine.

O metodă utilă pentru dezvoltarea gândirii critice consider că este experimentul gândului. Ea se poate aplica doar după finalizarea lecturii textului epic sau dramatic propus de cadrul didactic. Această formă de lucru se constituie din două etape.

a) Elevilor li se propune să completeze cu detalii ce conturează mediul de trai sau obiectele vestimentație ce constituie garderoba personajului.

Realizarea cu succes a acestei etape are o importanță majoră pentru verificarea lecturii, căci exercițiul debutează de la un model deja existent în text pe care elevul trebuie  să-l cunoască. E de menționat faptul că la acestă etapă se poate implica profesorul de educație tehnologică. Analizând modul de viață al personajelor, elevii din ciclul gimnazial pot construi machete ale locuinței personajului sau tipare ale hainelor purtate de personajele favorite. Astfel se dezvoltă competențele tehnice ale elevului și, completând diagram Venn, elevii pot evidenția nu doar asemănările de viziune cu autorul textului epic sau dramatic, dar observa și argumenta  deosebirile de viziune ale sale cu autorul textului literar.

            b) Această etapă este urmată de întrebări și răspunsuri argumentative care oferă o explicație plauzibilă completării textului literar. Elevul nu creează un alt text, ci, prin desene și întrebări, el înțelege psihologia personajului.

Consider că și la această etapă a metodei este binevenită integrarea psihologului școlar în procesul de predare a unui text literar. Analizând circumstanțele în care este implicat personajul și reacția lui verbală la diferiți factori interni și externi, raportându-le la realitate, grupul de elevi lesne poate observa și interpreta trăsăturile morale ale personajului și formula concluzii viabile.   Produsul unei astfel de lecții este realizarea unui eseu structurat de caracterizare a unui personaj literar. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONCLUZII

PUNCTE TARI	PUNCTE SLABE
·         Oferă multiple posibilități de aplicare practică a achizițiilor cognitive ale elevilor; ·         Realizează coeziunea școală – societate; ·         Strategiile didactice la care recurge profesorul pentru formarea competențelor oferă independență în  activitatea elevilor. ·         Tehnicile aplicate în cadrul lecțiilor integrate dezvoltă spiritul de echipă.	·         Lecțiile de tip integrat necesită foarte mult timp pentru pregătirea metodică a cadrului didactic; ·         Pentru cadrele didactice este oferită puțină literatură metodică despre realizarea lecțiilor de tip integrat, de cele mai multe ori profesorii se adaptează intuitiv în procesul de predare al unei lecții integrate.
AMENINȚĂRI	OPORTUNITĂȚI
·         Dotarea insuficientă cu literatură metodică a cadrului didactic;     ·         Lipsa în majoritatea instituțiilor de învățământ din Republica Moldova a mijloacelor tehnice; ·         Necorespunderea orarului stabilit la începutul anului de studiu cu disciplinele subiectul cărora poate fi integrat la o lecție;	·         Organizarea conferințelor metodice, a master – class-urilor care ar propune modalități de organizare a activității la o lecție integrată; ·         Orientarea surselor finaciare către dotarea cu mijloace tehnice a sălilor de clasă; ·         Colaborarea cadrelor didactice cu cele manageriale în vederea stabilirii unui orar funcțional care ar permite pe parcursul anului de studiu să se desfășoare lecții de tip integrat;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

Callo T., Problema științifică și soluționarea ei, Intelectus, nr.2, 2013

Cristea S., Dicționar de termeni pedagogici,Editura Didactică și Pedagogică R.A. – București,

 

ANEXE

Anexa 1

Pașaportul lingvistic

Nume / Prenume
Data nașterii
Limba (limbile materne) Dacă aţi crescut într-un mediu multilingvistic, învăţând mai mult de o limbă şi consideraţi că le stăpâniţi la fel de bine, enumeraţi-le ca limbi materne.	Limba română, Limba rusă
Relatați despre experiențele pe care le-ați avut în momentele de comunicare în limba română.
Enumeraţi celelalte limbi străine la care aţi dobândit competenţe	Limba engleză
După enumerarea limbii(lor) străine cunoscute, daţi detalii pentru fiecare. (includeţi doar cele mai semnificative experienţe lingvistice şi culturale.)

 

Bucletul tematic

 

 

Скачано с www.znanio.ru

---